slash dot dash dot slash dot com (.EU)

Timpul e sus! (Time is up!)

Nuj dacă mai ştiţ, dar prin geniuări am participat la concursul de proză arhisCURtă, organizat de Trilema. Mircea Popescu (patronu' de-acolo) a decis să dea domenii fără număr, într-un final. Şi uite-aşa, două dintre textele mele, respectiv Dilema şi Maneaua sinceră (nu şi SMS de Sărbători) au întrunit un punctaj care le-a încadrat la câştigătoare de domeniu.

Diana, mulţumesc!!! Să nu crezi c-am uitat gestul!

Pe cale de consecinţă, voi părăsi blogspotul (căruia îi îi sunt recunoscător, fiindcă m-a împins să învăţ multe căcaturi) şi mă tirez pe domeniul care îmi puartă numele.
Zilele-astea v-am băgat pe gât nişte chestii mai vechi ale mele şi nuj dacă a fost de bun gust, dar, în definitiv, dă-vă-n tenisu meu, că nu eraţ obligaţ să citiţ!!! Acest blog va exista în continuare şi va fi un generator de curent pentru noul sait, care îşi va trage seva de-aici mult şi bine de-acum înainte.
Dar dragii mei enoriaşi întru curent! Pe noul sait nu va mai egzista secţiunea colorată a PERSOANELOR INTERESATE. Aşa că aveţ la dispoziţie doo căi de a ajunge pe nou' blog: FEEDBURNER-ul sau să mă băgaţi în blogroll. Treaba cu blogroll-ul mă coafează mai bine dintr-un singur punct de vedere: ştiţi că există un anume Zelist. Eh, eu am scop declarat să-mi bat pula de autonumiţii mari blogări (care scriu numai şi numai mizerii). Şi aş dori ca, după ce stârnesc talazurile de muie la adresa dânşilor, să se mai oftice încă o dată, când mă verifică în Zelizdupulii. Toţi fac asta, în speranţa că pot să te catalogheze drept blogăraş obscur sau gen.

Iar acum voi face ceva care era în plan de mai mult timp decât crede lumea:

Noi,în considerarea următoarelor:

• A slăbit 10 kile şi totuşi a rămas multilateral dezvoltată,
• Este mai capabilă decât majoritatea covârşitoare a cunoştinţelor mele,
• A fost alături de mine atât la bine (extinderea orizonturilor la ping pong în timpul orelor de master), cât şi la greu (statul la cozi şi înjuratul Baroului Bucureşti, UNBR şi a iluştrilor săi conducători),
• Ştie căcaturi şi cuvinte,
• A îmbinat armonios cartea (mai subţire, totuşi), kek-ul şi furtul de curent de calitate,
• Are dinţii mai ascuţiţi decât un peşte piranha,

ACORDĂM TITLUL DE
MARE DUAMNĂ
GEORGIANEI ŞUŢU
Să vii să-ţi ridici grandecado-ul şi un ruj (al tău) pe care l-ai pierdut la mine
sub pat!

Nu! Nu e păcăleală! De-acum înainte,

CVRENTVL se va fura pe www.furtdecurent.EU

BEST OF (V)

E despre lucrurile mărunte şi ,,frumoase" ale vieţii:

Buzoienii

Hoţia

Ipocrizia

Nesimţirea

Prostia

Răutatea

Turnătoria

Ura

Violenţa

+ O parte din puţina mea experienţă de viaţă

BEST OF (IV)

Ne râdem oleacă cu:

Gânduri de pe budă

Boboaca di la Moldova

Dieta

Basarabenii

Scrisuare către Mama

Românii (documentar Enimăl Plenit)


(+ Toate cele de la Sărbătorile din decembrie:)

7 motive pentru care mă fut într-ânsele

Ce se face şi ce nu în noaptea de Reveion

Planul pentru 2010

Mesajul Preaiubitului Tovarăş SingurEu la trecerea dintre ani


+ Mic dicţionar de termeni latrineşti (ăsta e mai mult pentru jurisprundeţi)

BEST OF (III)

Dragoste LOL:

La calul bălan

14 februarie: (1) şi (2)


Despre blogosferă

Blog fiction

Sistemul, valorli şi ambuteiaju

Pe trend



Şi 3 grele:

Despre deştepţi

Despre maturizare

Omul de nişă

Lumea secretarelor nesexy (+supliment gratuit)

S-ar putea spune că există reviste nişate pe toate genurile de pizde. Dar, de fapt, există reviste nişate pe APROAPE toate genurile de pizde. Iar eu aduc una noo, pentru a împinge această industrie cu eşarfă cu un pas mai aproape de perfecţiune. (Ideea e mai veche, dar am amânat-o, mi-am răcit mujkii şi nu ştiu ce plm o să mai iasă...)

Premizda
Este clar pentru toată lumea că nu trăim în lumea femeilor care sunt plătite să ţină diete, să meargă la sală şi spa-uri zilnic, să se machieze cu vârful gamei şi apoi - în pula mea! - mai sunt şi tunate în fotoşop / videoşop / sexşop / weedşop. Vorbesc despre perfecţiunea vizual-anatomică. Femeile din veaţa nuastră pot fi catalogate ca fiind, în cea mai mare parte, obişnuite (calităţi şi defecte normale). Din punct de vedere fizic!...

Secretara nesexy
... Ceea ce le diferenţiază pe ele este, după umila mea părere, caracterul. Adică fizicul nu este totul! Frumuseţea exterioară (şi asta judecată după aproximativ 3 miliarde de standarde) poate fi, în cel mai bun caz, ca proba fizică de la admiterea în Poliţie: eliminator, dar mai tre' să dai şi un test cu capu'. Pe scurt, caracterul este chestia aia care te poate înfrumuseţa sau nu. Cheia e la tine!
Iar de departe cel mai infect tip de caracter care poate exista în socitetatea noastră este secretara nesexy. Secretara nesexy este acea fiinţă de sex feminin care se supraapreciază. Ostentativ! Pizda aia esenţialmente meschină care se crede pur şi simplu prea bună. Prea bună pentru slujbă şi/sau şcoală şi colegi, prea bună pentru majoritatea absolut covârşitoare a bărbaţilor, prea bună pentru a se preta la orice fel de dixtracţie şi la ieşit în orice fel de club etc. Neapărat din cale-afară de orgolioasă! Pizda aia care are impresia că este singurul organism viu cu estrogen de pe Terra. Pizda aia care se îmbracă special pentru a atrage priviri, dar care, când pulării (pe care ea i-a invitat să-i verfice groapa cu moloz*!!!) o evaluează golăneşte, strâmbă ipocrit din nas de parcă s-a căcat în gura ei pterodactilu' armenesc. Cheap is more! Vacii la care mă refer i se pare tot timpul că, dacă discuţi cu ea, înseamă că, de fapt, ţelul vieţii tale este să-i bagi milogu' în traistă. Şi numai pe ea vrei s-o fuţi! Secretara nesexy nu concepe că poate chiar nu-ţi doreşti neapărat victoria în acest sens! Cel mai probabil, dacă nu ai abdomen cu pătrăţele, nu eşti bărbat în viziunea ei. Chit că pe ea ai de ce s-o apuci! Burtă, nas, părul de sub etc. Pizda cu pricina este cea mai frumuasă din lume şi, în afară poate de prietenele ei, celelalte femei sunt automat urâte. Remarcă nonşalant defecte identice cu ale ei şi nu are stresuri când se uită în oglindă. Bărbatul vieţii ei va fi cu siguranţă un fotomodel care a ajuns ceo la reprezentanţa din România a unei mari multinaţionale. Feisbucu ei este un templu unde lumea vine s-o idolatrizeze. Este de neconceput să nu fi de acord cu ea în vreo privinţă. Vaca este tot timpul plictisită spre iritată... Ea ne face o favuare că acceptă să respire acelaşi aer cu noi. Ea nu caută să cunoască oameni noi, pentru că, oricum, oamenii îşi doresc ab initio s-o cunoască pe ea. Ca idee generală, tre' să aibă un caracter suficient de căcat încât s-o sluţească grav.
Nu tre' să aibă blog, nu tre' să scrie la vreo revistă pentru femei, nu tre' să se creadă cultă în cap/indie/hipsăriţă/feministă, nu tre' să se creadă talentată la ceva, nu tre' să aibă neapărat ,,sponsor", nu tre' să fie corporatistă! Este, totuşi, recomandabil să aibă o acoperire exterioară, deci un simţ penibil al ţoalelor de secretară şi să creadă că o fac să arate bine.
Mie mi se pare că sunt multe acolo. Şi ştiţi care este partea cea mai tare? Faptul că bărbaţii, nişte creaturi simple şi nu foarte evoluate la nivel de cortex, sunt topiţi după egoiste şi, acordându-le atenţia binenemeritată, asigură condiţiile propice existenţei şi evoluţiei băşitei specii a secretarei nesexy.

Suplimentul gratuit

Fetelor, nu mai faceţi pe Cosânzenele virgine! Nu mai fiţi atât de pline de căcat precum veceul înfundat şi cu hârtii! Chiar nu e nevoie să fiţi atât de nesuferite încât să vă sluţiţi mai rau decât a făcut-o natura! Bunul simţ şi bunele maniere chiar nu sunt semne de slăbiciune! Nu vă mai arătaţi atâta colţii, că nu impresionaţi pe nimeni! Plus că există riscul să daţi peste unu' ca mine, care să vi-i scuată. Lamişto!


__________________________
*

Tricoul meu ironico-hipstăresc (cu melodie grandecado!)

Veni Ingineru din Ingleterra şi-mi adusă un tricou albastru de la Obscene Clothing (cred că e d'ăla de la magazinu' de o liră). Este albastru (!!!) şi e XL. Da! Nici eu nu sunt atât de mare!! Booon! Tricoul de d'ăla ironico-hipstăresc. Bine, eu m-am prefăcut încântat, vă daţ seama. Nu sunt astea culorile, dar ăsta e mesajul (partea cu roşu e adăugată de mua):

Dar nu pentru asta am scris această băşinică. Uitasem ceva în postul anterior.
Mai ascultam şi aşa ceva:

the lost SUFRAGERIA DIN BECI songs

A fost o vreme... A fost o vreme când eram copii... A fost o vreme când mucii de duminică erau trofee întunecate ale unei dixtracții și al unui divertisment ireproșabile... A fost o vreme când credeam în tâmpenii ca să nu ne batem capul cu lucruri mari... A fost o vreme când doar cei mai voinici dintre noi se urcau pe boxe... A fost o vreme când ziua de mâine era atât de îndepărtată încât nici măcar nu ne puteam închipui cum ar putea să fie...
A fost o vreme când Heinekenu' era 7 lei, Ciucu' - 5 (când se termina Heinekenu'), iar shotu' de tequila dintre beri era 5 lei.
A fost o vreme când noțiunile de hipstăr și „intrare” sâmbătă seara nu existau.
Și totuși EXCOMAИDANT nu a supraviețuit...
A fost o vreme când muzica eram noi.