Curiozitate

Mai există femei singure pe lumea asta?
Nu de alta, dar de 4 ani și ceva, cu extrem de puține excepții, tot fut femeile altora.
Nu, nu-mi fac procese de conștiință! Doar sunt curios.

postarea #300

Dragul meu prieten Xy,

Eu ştiu că-ţi place pizda. Foarte mult! De fapt, toată lumea ştie asta. Poţi să intuieşti cum s-a prins lumea? Să zicem că frecatul de cele mai diverse tipuri de pizde prin cele mai diverse tipuri de bodegi în fiecare dintre sfintele seri de sâmbătă ar fi fost un indiciu.
Acum, nu mă înţelege greşit! Este datoria ta de bărbat să adulmeci estrogenul, să intri în joc (eventual stârnindu-l chiar tu) şi, în definitiv, să nu ratezi nicio şansă pe care ţi-o oferă viaţa. Până la urmă, futaiul este o condiţie sine qua non a satisfacerii creierului contemporan. Iar tu ai un creier contemporan! Dar de la a te bucura de viaţă şi până la a te bucura cu orice preţ de viaţă mi se pare ca e cale extrem de lungă. De fapt, mi se pare că vorbim despre extreme aici. Despre căcatul ăla bun, respectiv căcatul ăla prost.
Noi, apropiaţii tăi, încercăm să înţelegem care-i problema. Vrei să ne arăţi că poţi? Vrei să arăţi asta celor care nu te cunosc? Vrei să dovedeşti ceva? Vrei să ÎŢI dovedeşti ceva? Pentru că mi s-ar parea absolut penibil ca răspunsul la vreuna (oricare) dintre întrebările de mai sus să fie DA. Mai ales că ai vocabular, vrăjeală, carismă, statut social şi bani, calităţi care ar trebui să te facă să stai mai flexat la capitolul pizde. Părerea mea!
Şi mie îmi place pizda. Eu iubesc pizda, ca să fiu mai exact! Dar asta nu mă împiedică să-mi trăiesc viaţa. Nu mă împiedică sa îmi petrec timpul în care sunt alături de prietenii cu care mă văd rar... eu ştiu?... alături de ei! Ca o paranteză, să ştii că dacă te duci undeva ţinând de mână pe una, dansând acolo toată noaptea cu alta şi plecând acasă cu o a treia, există o şansă mare să nu ne dovedeşti că eşti un mascul arfa. Ci, eventual, doar un mascul foarte muist, pentru că aveam alte aşteptări de la dixtracţia noastră de la... eu ştiu?... balul de absolvire? Era o vorbă, dacă mai ţii minte... Fraţii înaintea pizdelor. Îţi zdrăngăne vreun clopoţel?
Eşti băiat deştept şi cred că nu mai are rost să continuu cu exemplele.
În concluzie, ne cam deranjează că, în puţinele dăţi în care te vedem, tre' să fie 1% dialog (interacţiune cu noi) şi 99% frecat libidinos de pizde. Observi că m-am adresat cu apelativul ,,prieten". Am foarte multe cunoştinţe, destui amici şi puţini prieteni. Dar asta nu mă împiedică să îţi dau pula stilu' l'Oreal. Pentru că meriţi!

Cine a zis că banii n-aduc fericirea

a) mânca căcat cu lingura mare;
b) nu ştia unde să-şi facă cumpărăturile;
c) se afla la capătul contraindicat al unei sugeri de pulă;
d) toate variantele de mai sus.

Week-end-ul ăsta aveam ocazia să stau în casă şi să citesc dintr-o carte. Probabil că ar fi fost 10 de pagini la 10 ore, pe stilu' pagina şi ora de gânduri negre. Eventual mai sunam doi trei inşi, să mă întind la poveşti. Pe mine nu mă sună nimeni, dacă n-are nevoie de ceva. Niciodată! Ştiu: sunt popular.
Aş fi ieșit la băutură subțirel.
Dar n-am stat în casă. Mi-am luat în serios procesul de trepanare. Vreau să devin prost cu orice preţ! Vreau să nu-mi mai pese şi, cel mai important, să nu-mi mai pese când sunt idiot!! Vreau să fiu şi eu fericit!!! După cum v-am spus, sunt la regim de imbecilizare. Şi am dat şi bani pe chestia asta. Normal! Totul e pe bani, aici nimic nu e gratis! Procesul de oligofrenizare a început de vineri seara, când am fost în fo doo bodegi cu nume sud-american. În El Dictator mi-am luat băutură pe nişte hârtii primite pe stradă, am ascultat muzică de căcat, i-am făcut hipstări pe ăia care erau cu mine, am judecat după aparenţe nişte oameni (cred că singurul lucru inteligent din toată seara), mi-am pus nişte ochelari de hipstăr, am aşteptat să bage Bad Romance, au băgat Bad Romance şi am plecat la cealaltă băşină din lanţul sud-americano-hipstăresc: El Comandante. Normal că nu m-am dus în altă bombă, că dădusem bani pe intrare, iar în astea 4 bodegi nu plăteşti decât o ,,intrare"! Sunt chitros, în plm!! Am fost şi eu, pentru prima dată, în catacomba/tunelul infamilor idioţi cu faţă de masă la gât. Iar acolo m-am trepanat din plin. Totuşi, n-am putut să dansez pe Voma Veche, iar în momentul în care au pus singura melodie pe care o cunosc de la Regii la Leon (aia cu sexu/texasu-n foc) m-am dus să mă piş. (Eram încă în perioada când nu ştiam pe unde e buda garsonilor şi îmi scuturam vezica la duamne.) Ma rog! Cel mai mândru de mine am fost când, între melodii, fix atunci când sonoru' era mai subţireanu, am zbierat ,,Să vă fut în gură de hipstăăăăări!". Am mai făcut şi chestii adiacente, gen maxime și aforisme de autobază și alte chestii în legătură cu care nu ar fi ietic să scriu.
Apoi, înjur de 4 şi ceva, când am plecat cu medicinistele spre casă, m-au invitat (sau m-am invitat eu, nu mai ţin minte exact) la dat cu placa de snăubord pe pârtie la Sinaia. Alţi bani, altă dixtracţie, eu nu m-am mai dat niciuodată cu placa de snăbord, sunt în plin proces de trepanare şi devenit fericit, mă duc acasă, pac! pac! îmi fac o cafea, mă-ntind pe pat, bag neşte muzică, stau aşa vreo juma de oră, fac un duş, tren, Sinaia, pârtie, placă de snăubord, căzături pe cur cât nu strânsesem în toată viaţa până atunci, cheltuială, legătură ruptă la placă, altă cheltuială, ud tot (,,echipamentul" era improvizat şi absolut nepotrivit), aşteptat o oră să mă urc în telecabină, îngheţat ca un căcat, făcut praf legitimaţie de transport, tren cu întârziere o oră, fericit că nu mi-am dislocat/fracturat nimic şi fericit per total. (Fetele au zis că n-ar fi vrut să fie în pielea mea, iar eu le-am explicat că pentru mine tre' să vină o Apocalipsă de oameni normali, ca să consider că am ghinion.)
La Bucale am ajuns la 22. Mi-am luat un meniu bigmec, am mâncat bigmec pentru prima uară în veaţa mea şi m-am dus în Biserica de argint. Am dat 2j de lei pe ,,intrare", ca să văd hipstări între doo vârste şi paraşute între doo vârste. (Bine, se ştie că paraşuta între doo vârste se cunuaşte!) În bisericadeargintahipstărilorîntredoovârste berea se bea la minirecipient de 33 centilitri. (Supozitor, cum este cunoscut în literatura de specialitate.) Am dat bani pe aşa ceva şi nu m-am ofticat. Nu m-a ofticat, de fapt, nimic în seara aia. Cu toate că eram destul de neagitat şi o ardeam analitic, contemplând (neadmirativ!) pizdele boccii şi între 2-3 vârste, chiar nu m-a deranjat nimic. Nici atunci când mi-a vărsat o vacă nişte suc/cocktail pe pantaloni şi nici măcar atunci când am văzut-o pe pizda pe care am vrut s-o împing de la ,,etaj" în B52 în decembrie. Am fost trepanat şi fericit. Când m-am tirat, am şi cinat (şaoarmă mare cu detoate şi iute). Ce mod mai glorios de a încheia 40 de ore nedormite?
Singurul minus al acestei minunate perioade este că la momentul în care scriu bășinica asta (duminică după-amiaza), am primit o veste cam nasoală: caruselul în care mă dau eu este închis pentru revizia lunară, dacă mă urmăriţi. Bine, ar mai fi un ,,ride", dar procedura de dat în el e mai complicată şi am o lene teribilă în mine.
Dar sunt fericit!!! Gaura din buget de acum este mai mult decât o gaură în buget: este motivul pentru care am fost eu fericit uichendu' ăsta.

(p ǝʇsǝ ןnsundsɐɹ ıɔǝp

P.S. Mesaj pentru cei care credeau că am murit:

Pula mi se scoală, deci nu a murit nimeni!!!

14 februarie (ii)

(din prima parte...)

PARTEA A DOUA

Iar Milena se tot depărta...
Şi Andrei îşi chinuia creierii, încercând să găsească o soluţie în timp record. Se uită la gadget, îşi dă seama că nimic nu face sens, că ăla nu avea cum să fie bunică-su, dar, neavând nicio altă soluţie, apasă pe PAUSE şi - surpriză!! - aparatul chiar mergea! Totul s-a oprit, exact ca mai devreme când apăruse bunică-su.
,,Gata! Reluăm de... De unde? Stai să mă liniştesc! Respir adânc... Reiau de dinainte să spun tâmpenia. O iubesc! Deci n-are cum să fie rău! Îmi spune că mă iubeşte, îi răspund Şi eu te iubesc! Buun!" Setează device-ul la 5 minute înainte şi...
- Andrei, uite...
- ...
- Te iubesc!
- Şi eu te iubesc şi nici nu-ţi închipui cât de fericit sunt că mi-ai spus-o! Vream să-ţi spun chestia asta de ceva timp, dar mi-a fost teamă...
- Teamă? Teamă de ce?
- Teamă de reacţia ta! continuând în gând cu ,,futu-ţi gâtu' mă-tii de băşinoasă din Primăverii!".
- Offf!! Vino-ncoace!
Şi se sărutară cu foc, uitând că restaurantul impunea un anumit comportament...

PESTE 3 LUNI

Cei doi erau în parc, plimbându-se luminaţi de razele calde ale soarelui. Dar ea nu prea se bucura de aceste chestii, având mintea întunecată de gânduri.
- Ce-i? întrebă el.
- Hai să stăm jos!
Se aşează pe o bancă şi reia, fără să-l mai lase să se tot întrebe:
- Andrei! Nu ţi se pare că noi nu facem nimic? Adică... Ştiu că la începuturi e valul şi toată nebunia, iar apoi e normal să se mai liniştească lucrurile. Dar noi nu facem nimic...
- Cum nimic? Nu ieşim în oraş împreună? Mers la film...
- Da, dar... Nu facem nimic. Nimic deosebit. Avem o rutină care mă enervează rău...
- Bine, atunci să facem ceva!
- Andrei! Tot sper de ceva timp să facem ceva! Ţi-am mai arătat că mă deranjează treaba asta! Semne univoce, nu prostii feminine. Chiar am fost rezonabilă! Dar... Nu mai pot! Nu mai vreau!!
- Ce vrei să spui?
- Vreau să spun că interesul meu s-a cam dus...
- Repet: ce vrei să spui?!?
- Vreau să spun că m-am plictisit de relaţia asta, care a devenit una banală şi de doi lei... Îmi pare rău, dar chiar nu am am chef de cârpeli. Ar fi mai bine să ne vedem fiecare de drumul lui.
Moment în care s-a ridicat şi a plecat, lăsându-l şocat pe săracul Andrei. Care se tot întreba, neştiind unde greşise... Îi părea rău şi îi venea să se dea cu curu' de pământ de ciudă, pentru că fata, deoarece îl iubise cândva, a învăţat nişte lucruri la capitolul pat... Nişte lucruri care îi plăceau foarte mult şi la care n-ar prea fi renunţat aşa uşor...
S-a dus repede acasă, ţintă la noptieră. A scos gagetul de la bunică-su dintre nişte acte şi a dat timpul înapoi până la o seară din urmă cu vreo două săptămâni, când, din cauză că îi fusese lene şi n-avusese niciun chef să iasă în oraş cu ,,prietenii" comuni, cei doi au stat în casă şi s-au uitat la filme. Spre dezamăgirea ei, de care îşi amintea vag...
- Andrei, nu ieşim şi noi pe undeva în seara asta? E vineri, totuşi!
- Ba da, draga mea! Chiar la asta mă gândeam acum. Unde zici să mergem?
- În Bellagio!
Deşi aveau obiceiul să îşi plătească fiecare distracţia, el s-a cam schimbat la faţă în momentul răspunsului. Dar, având prezenţă de spirit, o injură în gând, forţă un zâmbet şi spuse:
- Păi, hai, ce ma mai aştepţi? Du-te şi schimbă-te!
Ea a executat şi s-a dus în baie să se aranjeze, iar el s-a îmbrăcat într-o viteză şi s-a dus în bucătărie, unde a luat o duşcă seriosă din sticla de votcă pe care o ţinea în frigider, sperând că n-o să-l tragă spre consumaţie prea scumpă în club.
Ceea ce a fost o combinaţie cam proastă, pentru că i s-a făcut rău înăuntru, unde, în consecinţă, a sprijinit o canapea, absent faţă de ceea ce se întâmpla în jurul lui. Fapt pentru care a ratat ceva de interes major. ,,Noroc" că a aflat a doua zi:
- Andrei, trebuie să stăm de vorbă.
- Ce e? Ce s-a întâmplat?
- Eu m-am sărutat cu Marius aseară...
- Ce? Ce tot zici acolo? Ce-ai făcut???
- M-am sărutat cu Marius! În club. Îmi face avansuri de ceva vreme, iar aseară... am băut puţin mai mult...
- Şi ce? Vrei să-mi spui că regreţi sau vreo bălărie de-asta?!? întrebă el cu gelozie şi nervi din plin.
- Nu. Că nu regret. Îmi doream asta!
- Poftim???
- Da. Nu ştiu dacă ai observat, dar lucrurile nu mai merg într-un mare fel între noi. Ne cam plictisim împreună de ceva timp.
- Mama, deja încep să mă enervez...
- Enerveză-te cât vrei, dar eu o să îmi văd de viaţa mea. Pentru că e cam gri de la o vreme şi prefer să rămân cu amintirile plăcute despre tine...

PESTE 2 ZILE

Andrei stătea întins în pat, nebărbierit, neieşit din casă, fără chef de viaţă şi trăind la intensitate maximă tot clişeul. Chiar i se rupea inima după Milena. Şi-a dat seama că era mai mult decât convenientul unei vieţi liniştite de cuplu. Şi-a dat seama că o iubea ca-n prima zi când i-o spusese. Şi-a dat seama că îi este extrem de dor. Că, deşi poate să stea împuţit toată ziua fără să-l mai fută nimeni la cap, ăla era tot farmecul, iar amintirea toanelor ei era chiar plăcută. Ce să mai? Chiar îşi construise viaţa în aşa fel încât nici măcar nu se putea da jos din pat ştiind că ea nu mai există. Se făcuseră două zile de când nu mai dăduse niciun semn de viaţă. Intrase sporadic pe messenger, dar nu-l băgase în seamă. Ceea ce-l demoralizase şi mai tare.

Sătul de neviaţă, întinse mâna după ,,maşina timpului" şi, înainte să apese butonul, se auzi o voce:
- Unde arde?
Era bunică-su.
- Ce faci, mă, prăpăditule? N-ai fost în stare s-o ţii lângă tine?
- Se pare că n-am prea fost.
- Văd că suferi. O iubeşti?
- Fix ca-n prima zi. Mi-e dor de zâmbetul ei! Mi-e dor de tot ce era ea. Şi mi-e dor de ceea ce ne-a legat. Pe scurt, mi-e dor de tot.
- Vrei să-ţi pun melodia care-şi aduce aminte de ea, ca să fie tacâmul complet?
- Nu, mulţumesc!
- Bă, băiatule! Tu tre' s-o iei de la capăt, într-un fel sau altul! Tu ai un avantaj faţă de alţi papagali care suferă: poţi să dai timpul înapoi. Problema ta cea mare este că nu poţi să mai foloseşti chinezăria aia decât o singură dată. Pentru că dup-aia o să vin să ţi-l iau. Promoţia se limitează la 3 utilizări. Deci gândeşte-te bine de tot!!
- Tu ce-mi recomanzi?
- Ce ţi-am recomandat şi-n ziua când ţi l-am dat: să-l foloseşti cu înţelepciune!
- Ceva mai concret?... Aloooo!... Buniculeee? Mai eşti?
Dar, deşi Andrei nu observase, bunicul se teleportase la treburile lui după ce-i dăduse sfatul.
,,Bineeee! Hai să îndreptăm lucrurile!!" se gândi el şi dădu timpul înapoi la data de 14 februarie. Într-o clipă era în restaurant şi o privea pe frumoasa Milena. Parcă strălucea:
- Andrei, uite...
- ...
- Te iubesc!
- Eu cred că tu esti o dobitoacă. Şi mai cred cu tărie că faptul că ai citit mai mult de 2 cărţi la viaţa ta chiar nu te-a făcut să-ţi depăşeşti condiţia de vacă din Primăverii. Şi nici faptul că eşti umblată prin lume. Nu eşti cu nimic specială. Eşti o pizdă între pizde. Eşti frumoasă, dar mai sunt mii ca tine. Şi nici nu ştii ce-nseamnă să iubeşti cu adevărat. Te pricepi la cuvinte, pentru că le-ai citit undeva. Nu ştii ce-nseamnă să construieşti. La prima piedică din viaţă clachezi. Şi asta e tocmai din cauza părinţilor tăi, arhitecţii. Da, chiar familia ta bună, hipstării pulii mele te-au educat să fii o mimoză idioată. Nu ai trecut prin rău, ca să apreciezi binele. Ai calităţi, dar se găsesc şi la altele. Îmi pare rău! Îmi pare rău că mi-am dat seama abia acum şi am pierdut atâta timp lângă o cretină! Şi te mai cheamă şi Anemona. Milena Anemona, futu-vă familia de hipstări în gură!
Iar atunci se ridică, băgă mâna în buzunar şi, înainte să plece de la masă, puse în faţa unei Milene siderate cadoul de ,,6 luni împreună". Era dispozitivul de călătorit în timp.

Şeful la academicieni

Îl făcură cacademician pe Băseee!!!

Argumentarea lor: ,,Prima ar fi aceea că dumnealui, pe vremea când era primar, a asigurat sediul Academiei. Un al doilea motiv pentru care primeşte această distincţie este şi aceea că, tot dumnealui, a semnat legea prin care Academia Oamenilor de Ştiinţă a devenit instituţie bugetară” (Doru-Sabin Delion - Secretar ştiinţific al Academiei Oamenilor de Ştiinţă).
Părerea mea:

14 februarie (i)

PRIMA PARTE

Andrei o aştepta în restaurant, că aşa văzuse prin filme că se face. Era prima dată când era într-un restaurant de ,,anvergura" ăstuia şi stătea ca pe ace să nu comită vreo gafă, mai ales că Milena, fată de familie ,,bună" din Bucureşti, mai văzuse aşa. (El era din Olteniţa, iar cel mai ,,tare" loc în care mâncase era un chinezesc din Plazza România.) Bine, relaţia lor era una sinceră şi dintre cele mai frumoase, iar ea - mult prea deschisă la minte să pună la suflet nimicuri. Dar el dorea cu tot dinadinsul să-i arate că poate.
Ei au aceeaşi vârstă şi sunt colegi de facultate. Este 14 februarie şi împlinesc jumătate de an de când sunt împreună. Ea vine, îl sărută cu afecţiune, păstrând, totuşi, decenţa, şi se aşează. Comandă...
Fata părea că se grăbeşte să-i spună ceva:
- Andrei, uite...
- Nuuuu! Vreau să spun eu primul!
- Bine! zise ea zâmbind şi cu ochii licărind. Spune tu primul!
- Uite, eu m-am gândit! Noi am trăit multe lucruri frumoase împreună. Avem multe amintiri frumoase împreună...
- ...
- Eu am mai trecut prin vreo două relaţii. Eşti conştientă că noi suntem abia la începutul relaţiei noastre!
- Mdaaa...
- Îţi spuneam că eu am mai trecut prin... diverse. Ştii că ţin mult la tine! Ştii că ţin enorm la tine!!! Noi doi avem o chestie foarte frumoasă. Eşti persoana cu care m-am înţeles cel mai bine până acum. Nu aş vrea să stric asta. Din cauza asta, o să zic ceva care s-ar putea să-ţi pară ciudat, dar te anunţ din start că intenţiile mele sunt printre cele mai bune. Uite... mai toţi idioţii din lumea asta se tot îmbârligă libidinos prin autobuze şi metrou, de scuipat în gură o fac tot în public, azi se declară ,,iubiţi", mâine se injură. Astăzi este ziua roz-bombon a îndrăgostiţilor. Eu n-aş vrea să ajungem atât de banali şi urâţi. ,,Existenţa" asta a noastră înseamnă încredere reciprocă şi respect. Am încredere, pentru prima dată, că o să o ducem mult şi bine împreună şi, dacă mă pui să privesc înapoi astea 6 luni, chiar nu am ce să-ţi reproşez. Îmi place enorm de tine şi-mi place enorm ce avem... aşa că... Uite... eu am învăţat că dragostea înseamă o insulă de soare şi zâmbete, dar într-un ocean de lacrimi. Vreau să continuăm aşa şi nu vreau să schimbăm nimic în viitorul apropiat. Nu vreau să ne legăm la cap cu texte şi cuvinte mari şi să stricăm totul. Vreau să fim sinceri în continuare şi...
Şi nici nu apucă să termine, că fata, care devenise toată străvezie, se ridică şi, fără menajamente sau reţineri, ţipă la el:
- Auzi, tărane din Olteniţa, mie mi se pare că erai cam prost şi cam nescos în lume când te-am cunoscut! Mi-ai oferit în astea 6 luni motive să am încredere în tine mai mult de-o groază! Iar acum îmi ţii predici de doi lei cum să... Futu-ţi gâtu' mă-tii!... Şi eu care vream să-ţi spun că te iubesc, boule!
Şi făcu stânga împrejur, bombănind:
- Să nu te pună dracu' să mă cauţi, că nu mai avem ce discuta!
În acel moment, totul se opri de parcă cineva îi controla pe toţi din restaurat şi tocmai dăduse PAUSE pentru toată lumea, mai puţin pentru Andrei. Până să se dezmeticească, băiatul auzi o voce cunoscută, dar pe care n-o mai auzise din copilărie:
- Ce-ai făcut, mă, prostu' pulii? Ai lăsat bunăciune de fată să plece... Şi era şi pe punctul să-ţi spună că te iubeşte. Prost eşti, coae!
Era bunică-su, îmbrăcat într-un costum ciudat. Era şi nu prea, că persoana care i se adresa era destul de tânără, iar bunică-su murise când era el mic. Şi la o vârstă destul de înaintată...
- Bunicule?
- Da, bă, Andreiţă! Eu sunt. Nu întreba care-i şmenu', că nu-ţi spun! Ia de bun ce-ţi zic! Tu ai cam fost pielea pulii din parohie la faza asta. Ai lăsat-o pe Milena să plece. Îţi mânca din palmă, fraiere... E şi fată bună. Asta urma să-ţi spele chiloţii, dacă-ţi jucai cărţile cum trebuie... Semeni cu ăia din partea lu' tac-tu la cât de prost eşti, să mor io!
- Auzi? Dar tu ai aparut aici să-ţi baţi pula de mine?
- Scuze, scuze! M-a luat valul. Uite, eu am încălcat o groază de reguli apărând acum şi aşa, dar n-am ce să fac: eşti nepotul meu preferat şi vreau să te ajut. Dar eu o să te fac să gândeşti, să-ţi pui întrebări, să reflectezi şi să cauţi adevărata cauză a situaţiei de acum. Nu te aştepta să-ţi dau mură-n gură, că mai rău ţi-aş face. Uite aici căcatul ăsta. Are aceleşi butoane ca un mp3 player, dar cu el controlezi timpul, pe care-l poţi da înapoi, doar pentru a îndrepta unde ai greşit şi apoi să reiei. Acest aparat nu este pentru călătorit în timp sau alt bluşit de-ai văzut tu prin filme. Acest aparat are o durată finită de viaţă şi nu poate fi folosit de prea multe ori. Deci încearcă să-l utilizezi cu înţelepciune!!! Ţi-l dau, pentru că te văd că, deşi i-ai zis păpuşii ăsteia să n-o pună sfântu' drac să-ţi spună că te iubeşte, tu chiar ai sentimente puternice pentru Milena. Şi nu vreau să te văd că suferi ca un câine după ea, că mi s-ar rupe inima. Hai, c-am furat destul curent! Mă-ntorc la pizdele mele, că m-aşteaptă-n jacuzzi şi mă duc să trag băşini pe naşpa!...
- Staaaai!...
Dar bunică-su dispăru, iar lumea îşi reluă activitatea în resturant, întorcându-şi privirile de la locul unde avuse loc ,,scena" cu Milena isterică în propriile farfurii. Iar Milena se tot depărta...

SFÂRŞITUL PRIMEI PĂRŢI...

You just

Coae, astăzi este ziua lui Chuck Norris!!! Se împlinesc 70 de ani din ziua când s-a născut în cabana construită de el. Bine, el putea să facă 70 de ani oricând şi-ar fi dorit. Dacă îşi dorea, fără să se fi străduit prea tare, ar fi putut să facă şi 20 de ani. Mâine!! Chiar nu cred c-ar fi o problemă pentru el.

Deşi el poate să aplaude cu o singură mână, cred că ar aprecia dacă noi am face-o şi cu două şi cred c-ar fi bine s-o facem, pentru că motivul pentru care noi trăim este faptul că Chuck Norris ne-a lăsat în viaţă.
Iată aici o parte dintre ADEVĂRURI în limba română. Cel care le-a scris nu mai este astăzi în viaţă, pentru că nu le-a scris pe toate. Hai, că închei, că mi-e să nu fac vreo greşeală iar apoi va trebui să fug pentru viaţa mea. Bibliografia completă se găseşte la CHUCKNORRISFACTS.COM.